Hipertensiunea arteriala
Hipertensiunea arteriala e o boala caracteriat prin cresterea presiunii sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Se considera valori normale pentru presiunea maxima 140 – 150 mm Hg, iar pentru minima 90 mm Hg.
Hipertensiunea arteriala este cea mai importanta problema de sanatate publica in tarile dezvoltate, fiind una dintre cele mai raspandite boli. Este o boala rapid depistabila, de obicei usor de tratat si conduce adesea la complicatii mortale daca ramane netratata.
Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstrictia arteriala si cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare. Mai tarziu apar leziuni de ateroscleroza, care grabesc evolutia si produc complicatii.
In functie de cauza exista 2 forme de HTA:
• Hipertensiunea arteriala esentiala, in care presiunea arteriala creste fie prin marirea debitului cardiac, fie prin cresterea rezistentei arteriale. Cele mai multe hipertensiuni au la baza cresterea rezistentei periferice. Initial, procesul este functional prin vasoconstrictie, ulterior apar leziuni care permanentizeaza hipertensiunea arteriala. in ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arteriala, se acorda un rol important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal si hiperreactivitatii vasculare. Dupa mai multi ani de evolutie apar leziuni organice de ateroscleroza, care agraveaza tulburarile. Aceasta forma de HTA reprezinta 80-90% din cazuri si apare de obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de frecventa intre 40 si 50 de ani. Incidenta este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la barbati. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanti, la fel viata incordata, stresanta si ereditatea.
• Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, in care este dovedita cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, din acest grup fac parte anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme); tromboze, embolii, boli renale (glomerulonefrita acuta si cronica, leziunile renale din diabet, pielonefritele etc.). Hipertensiuni secundare endocrine, din acest grup fac parte, feocromocitomul – o tumoare localizata in glanda suprarenala, hipertensiunea apare datorita descarcarii in circulatie de catecolamine (adrenalina si noradrenalina); hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secretie excesiva de aldosteron); sindrom Cushing, datorit unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizeaza prin hipertensiune si obezitate; hipertiroidism si in cursul sarcinii. Hipertensiuni secundare neurogene, in boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului, in caz de leziuni ale centrilor vasomotori, duc la cresterea tensiunii arteriale. Hipertensiuni secundare cardiace, coarctatia aortica, blocul complet, insuficienta aortica.
in functie de evolutie HTA se clasifica in 3 stadii HTA:
• stadiul I, caracterizat prin depasirea valorilor normale de 140 – 160/90 – 90/95 mm Hg, fara semne de afectarea organica.
• stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculara. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatata clinic, electrocardiografie, radiologie si prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensiva);
• stadiul al III-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene, cerebrale si renale.
Simptome
Dupa manifestari se deosebesc, cefalee occipitala, ameteli, oboseala, astenie, insomnie, tulburari de memorie si concentrare, tulburari de vedere, diverse manifestari hemoragice nazale, uterine, gastrice, oculare (epistaxis, metroragii, hematemeze, hemoragii retiniene)
Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendentei ereditare hipertensive si aparitiei unor puseuri tensionale trecatoare.
Test care stabileste cresterea anormala a presiunii arteriale, comparativ cu normalul este testul presor la rece, care este pozitiv cand, introducand mana in apa la 4°, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm Hg.
Stadiul de hipertensiune intermitenta, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fara alte semne clinice, alternand cu perioade normale.
Hipertensiunea arteriala este depistata in peste 90% din cazuri in stadiu de hipertensiune permanenta.
in ultimul stadiu al hipertensiunei arteriale – care se instaleaza dupa multi ani de evolutie -apar complicatii: insuficienta cardiaca stanga sau totala cardiopatie ischemica, complicatii cerebrale sau renale.
Evolutie si complicatii: Sub influenta unui regim igieno-dietetic corespunzator si a unui tratament corect si precoce, boala dureaza zeci de ani si pot aparea remisiuni importante.
Hipertensiunea arteriala netratata are o evolutia foarte rapida, in stadiul final apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienta ventriculara, infarct miocardic, anevrism disecant); la nivelul circulatiei cerebrale (encefalopatie hipertensiva, tromboze si hemoragii cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburari variate, de la alterari functionale, pana la scleroza cu insuficienta renala).
in hipertensiunea complicatiile se datoresc aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrala si infarctul miocardic. in care domina degradarea arteriolara, se intalnesc frecvent encefalopatia hipertensiva, hemoragia cerebrala, insuficienta cardiaca si insuficienta renala.
Prognosticul depinde de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice, de varsta, de respectarea tratamentului, de modul de viata recomandat si, in sfarsit, de aparitia complicatiilor.
Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala, fiind mai rezervat in stadiul al doilea si mai ales in al treilea. Moartea se datoreste indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si renale.