Interviu

  1.  Cardiopatia ischemica este tot mai des intalnita. Care ar fi simptomele care prevestesc o astfel de boala?

Cardiopatia ischemica sau boala cardiaca ischemica este, intradevar, o boala tot mai des intalnita, este o boala cronica, grava, amenintatoare de viata. Ischemia se refera la o lipsa a oxigenului datorata îngustarii lumenului arterelor coronare care iriga inima si apare cand necesitatile de oxigen ale miocardului sunt mai crescute, la efort, emotii, frig etc.

Cea mai obisnuita cauza a ischemiei miocardice este ateroscleroza la nivelul arterelor coronare, provocand cel putin 90 % din evenimentele ischemice coronare. Ateroscleroza produce o scadere a perfuziei sanguine catre muschiul inimii în stare de repaus si limiteaza cresterile adecvate atunci când necesarul de flux sanguin este marit.

De asemenea, fluxul sanguin coronar poate fi limitat prin trombi arteriali, spasm, emboli coronari, precum si prin aortita din sfilis si anomaliile congenitale.

Simptomul principal care prevesteste boala cardiaca ischemica este angina pectorala, caracterizata prin aparitia durerii toracice anterioare, in dreptul inimii sau in spatele sternului si este o durere, care apare la efort, stres sau frig dar nu in repaus; durerea este descrisa de obicei ca o greutate, presiune, strivire, sufocare, asfixie si dispare la intreruperea efortului. Acest simptom este de obicei de natura constrictiva si dureaza 1-5 minute. Durerea poate iradia spre umarul stâng si spre ambele brate, în special spre antebrat si mâna stanga. De asemenea, ea poate iradia spre spate, gât, maxilar, dinti si epigastru.

Cardiopatia ischemica poate fi asimptomatica (silentioasa) si inseamna prezenta leziunilor coronare dar fara aparitia de durere toracica, ceea ce complica stabilirea precisa a diagnosticului si se manifesta numai ca sufocare la efort sau in repaus, prin prezenta unor tulburari de ritm cardiac sau mai grav, prin infarct miocardic acut. Aceasta forma de cardiopatie nu este rara si apare mai frecvent la pacientii diabetici.

2.  Cum se stabileste diagnosticul de cardiopatie ischemica?

Diagnosticul se stabileste din anamneza, examenul clinic si investigatiile paraclinice. Anamneza amanuntita, adica analiza informatiilor obinute din relatarile pacientului cu suspiciune de cardiopatie ischemica pentru a descoperi antecendente familiale de cardiopatie ischemica, diabet, dislipidemie, hipertensiune arteriala etc.

Examenul clinic general evidentiaza factorii de risc asociati bolii iar auscultatia poate releva insuficienta ventriculara stânga, insuficienta mitrala, stenoza aortica, insuficienta aortica, hipertensiune pulmonara, cardiomiopatia hipertrofica si chiar edem pulmonar.

Electrocardiograma (ECG) in ischemie, reproduce, in general, modificarile caracteristice, cum ar fi anomalii ale repolarizarii prin negativarea unor unde si când este mai grava, prin denivelarea unor segmente. Diagnosticul se stabileste si cu ajutorul testului de efort prin reproducerea durerii la efort si/sau aparitia de modificari pe ECG la efort.

3.  Exista tratamente pentru acest tip de boala?

Tratamentul cardiopatiei ischemice depinde de forma de manifestare (angina pectorala stabila, instabila, insuficienta cardiaca, aritmii, infarct miocardic). In principal presupune masuri igieno-dietetice, tratament medicamentos si tratament de revascularizare miocardica.

Exista mai multe clase de medicamente, administrate singure sau în combinatie, care se recomanda pentru ameliorarea simptomelor si reducerea frecventei crizelor de angina pectorala si pentru preventia infarctului miocardic acut.

Cand terapia medicamentoasa nu este eficienta se pot aplica proceduri chirurgicale: angioplastia coronariana - o procedura interventionala de dilatare a unei artere coronare sau by-pass coronarian – o procedura chirurgicala care consta in implantarea unui vas de sange in locul segmentului blocat pentru a restaura fluxul sanguin in zona respectiva astfel incat sa se asigura aportul de sange in tesutul miocardic. Uzual, sunt utilizate grefe din venele safene.

4.  Ce recomandari dati persoanelor aflate in aceasta situatie?

Recomand persoanelor care au resimtit aceasta durere: sa se prezinte de urgenta la medic; Orice intarziere poate pune in pericol viata!

Pacientii cu cardiopatie ischemica trebuie sa înteleaga foarte bine conditia lor si sa realizeze ca pot trai o viata lunga si activa daca respecta planul de tratament care trebuie sa cuprinda, regim alimentar, tratarea conditiilor agravante, adaptarea activitatii, tratamentul factorilor de risc, terapia medicamentoasa pentru angina, si  uneori considerarea revascularizatiei interventionale.

  Interviu Obezitatea

1.   Care ar fi problemele de sanatate asociate cu obezitatea?

Obezitatea este conditia patologica cea mai des intalnita in clinica medicala, fiind printre cele mai grave probleme de sanatate cu care se confrunta omenirea in secol XXI, aflandu-se in primele locuri de cauzalitate majora de moarte, pe locul doi in unele state hiperindustrializate. In Romania, studiile statisice arata ca un procent de 25% din populatie sunt obezi si 50% sunt supraponderali iar rata obezitatii este in continua cerstere.

Obezitatea se asociaza frecvent cu importante complicatii cardiovasculare cum ar fi, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, infarct miocardic acut, accidente vasculare cerebrale, varicele membrelor inferioare; complicatii metabolice si anume diabet zaharat, guta, hiperlipoproteinemie; complicatii respiratorii, in special, bronsite cronice, bronhopneumopatii obstructive cronice, sindrom apneic nocturn, hipertensiune pulmonara; boli digestive, cum ar fi, litiaza biliara, hernie hiatala, enterocolopatii, boala hemoroidala, cancer biliar, cancer de colon si rect; afectiuni osteoarticulare, in special, boala artrozica portanta vertebrala si a membrelor inferioare, osteoporoza. De asemenea obezitatea se asociaza cu afectiuni genitale, mentionez, fibromul utern, cancerul uterin, cancerul de san si cancerul de prostate.

Suferintele psihosocioprofesionale, cele mai frecvente in obezitate sunt, depresia, izolarea, scaderea stimei de sine, Scaderea performantelor profesionale, dar si  probleme de cuplu, probleme familiale.

2.   Copiii si adolescenti au o incredere in sine scazuta din pricina acestui fapt. Cum ii puteti ajuta?

In primul rand, pentru a-i ajuta trebuie pus diagnosticul cauzal; intrucat obezitatea este in mare masura determinata genetic dar si puternic conditionata de aportul alimentar superior nevoilor fiziologice si de sedentarism. Va dau un exemplu: Copilul unui cuplu obez are riscul de peste 80% sa devina obez, in timp ce riscul este de doar 15% la un copil ce provine din parinti normoponderali. Cu toate ca exista corelatii de transmitere genetica, dereglari metabolice si alte mecanisme cauzative care produc aceasta tulburare de nutritie in care se acumuleaza excesiv grasimi in organism, principala cauza a obezitatii ramane supraalimentarea.  Aceasta se refera la consumul de mancare in cantitati prea mari si la consumul de alimente neadecvate.

Ii sfatuiesc pe copiii si adolescentii cu exces ponderal si mai ales pe parintii lor sa apeleze la specialisti care vor aborda problema in mod stiintific prin regim igieno-dietetic personalizat, combinat cu exercitii fizice regulate si este foarte important, colaborarea cu psihologul pentru psihoterapie de motivare si sustinere si nu in ultimul rand consilierea intregii familii care vor fi aliatii in reusita terapiei.

3.   Ce sfaturi ne puteti da in acest sens?

De obicei, recomand o dieta moderat hipocalorica, insotita de exercitii fizice adecvate si uneori chiar tratament medicamentos. In general, orice dieta are ca linie directoare reducerea consumului de grasimi, si glucide si anume, unt, slănină, untură, carne grasă, frişcă, smântână, brânzeturi fermentate, brânză topită, lapte integral, maioneze, produse de patiserie (plăcinte, pateuri), îngheţată, prăjituri, ciocolată, fructe şi legume uscate sau conservate prin deshidratare, fructe oleaginoase (arahide, alune), fructe cu conţinut glucidic mare (struguri, prune, banane, curmale, stafide, smochine), cartofi prăjiţi, sucuri îndulcite cu zahăr; reducerea aportului de sodiu, adica a consumului de sare.

Recomand consumul sporit de alimente cu un aport caloric si energetic redus, cum ar fi, legume proaspete (roşii, salată, varză), legume fierte (morcov, gulii, ţelină, conopidă, sfeclă), fructe proaspete (grapfruit, căpşuni, kiwi), ceaiuri de plante neindulcite, băuturi nealcoolice hipocalorice, apă; alimentatie bogata in fibre. Aceste alimente, reducand concentratia de colesterol din sange, favorizeaza metabolizarea la nivelul ficatului si eliminarea lui din organism.

Important este stabilirea ca scop, scaderi realiste a greutatii, in functie de excesul ponderal, de maxim 1kg pe saptamana, intrucat curele de slăbire bruscă duc la dezechilibere nutrionale, uneori grave, la rate mari de esec si renuntarea la regim.

4.   Ne prezentati citeva cazuri?

Pacienta R. P. 34 ani, s-a prezintat la consult avand o greutate de 93kg la o inaltime de 162cm, dupa examenul clinic, investiatiile imagistice si de laborator, s-a incadarat in diagnosticul de obezitate grad III fara boli asociate, a respectat prescrptiile medicale si orarul controalelor periodice, la un an dupa primul examen are 68kg.

Pacient C. V. 48 ani, s-a prezint avand simptomatologia unui  puseu de hipertensiune arteriala, greutatea 118kg, inaltime 172cm, boli asociate, hipertensiune arteriala, dislipemie mixta, guta, steatoza hepatica, discopatie lombara, se prescrie tratament medicamentos si regim igieno-dietetic strict, la 3 ani de la initierea tratamentului, timp in care pacientul a cooperat, avand multa vointa si disciplina, acum cantareste 79kg si s-a remediat patologia asociata obezitatii.

                        Boala cardiaca ischemica (BCI) 

Generalitati
Boala cardiaca ischemica, boala coronariana ischemica sau cardiopatie ischemica este o tulburare produsa de scaderea cantitatii de sange care iriga inima prin micşorarea sau suprimarea circulaţiei arterelor coronare si in consecinta, insuficienta cantitatii de oxigen necesara muschiului inimii pentru a si indeplini rolul sau contactil.
Boala cardiaca ischemica reprezintă principala cauză de deces prin infarct de miocard, fiind cea mai frecventă boală la adulţii peste 40 de ani. Boala afectează mult mai frecvent bărbaţii decât femeile.
Cauze
Principala cauză (peste 90%) este ateroscleroza, care se manifestă sub formă de ingustari sau obstructii in arterele inimii (coronare) producand zone de necroză in muschiul inimii (miocard). Alte cauze cum ar fi anomalii congenitale coronare, coronarite (lues, R.A.A.), embolii etc, reprezintă cauze mult mai rare.
Factorii favorizanti sau factorii de risc cei mai importanţi sunt: hipercolesterolemia, hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, hipotiroidismul, stresurile si ereditatea. Asocierea mai multor factori măreşte riscul de apariţie a bolii cardiace ischemice şi în special a principalei sale manifestări – infarctul miocardic -de 3-5- 10 ori, în funcţie de numărul acestora.
Simptome
Forma dureroasa a boli este caracterizată prin crize dureroase, aparute brusc, cu sediu in piept, care apar la efort sau la emoţii, durează câteva minute şi dispar la încetarea cauzei sau la administrarea de Nitroglicerină. Uneori durerea apare in repaus sau nocturn fără un factor declanşator si se datoreşte unei crize tahicardice, hipertensive, stări psiho-nevrotice sau anunţă un infarct.
Durerea numita si angor sau angina pectorală este ca o gheară, arsură sau sufocare şi este însoţita de teamă. Sediul durerii este in dreptul inimii sau in spatele sternului si iradiaza în umărul şi membrul superior stâng până la ultimele două degete. Iradierile nu sunt obligatorii; durata durerii este de 1 – 3 minute, rar 10 – 15, iar frecvenţa crizelor este variabilă. Durerea apare în anumite condiţii: efort fizic, de obicei la mers, abuz de tutun, crize tahicardice, emoţii, mese copioase, frig sau vânt etc. Cedează prompt la repaus şi la 1 – 2 minute dupa administrarea de Nitroglicerină. Criza dureroasă este însoţită uneori de palpitaţii, transpiraţii, paloare, lipotimie, lipsă de aer, eructaţii. Forma nedureroasa prezenta numai semne electrocardiografice si/sau manifestări nespecifice tardive (insuficienţă cardiacă, aritmii şi blocuri, moarte subită).
Diagnostic
Examenul clinic, analizele laborator şi electrocardiograma permit precizarea diagnosticului. Uneori examenul fizic nu evidenţiază diagnosticul dar apar semnele bolii de bază: ateroscleroza (sufluri, insuficienţă cardiacă, aritmii, artere rigide). Electrocardiograma precizează diagnosticul iar coronarografia este încă o metodă de excepţie.
Criza dureroasa din boala cardiaca ischemica este deosebită de durerile din nevrozele anxio-depresive, în care durerea sunt precis delimitata, mai ales la vârful inimii cu durată de ore sau chiar zile, nu au legătură cu efortul, nu cedează la Nitroglicerină. Durerile din infarct sau din sindromul intermediar sunt, de obicei mai puternice si durează mai mult.
Evoluţia bolii fara tratament si regim este progresivă, in tulburări de ritm şi de conducere sau insuficienţă cardiacă si sfârşându-se fie prin moarte subită, fie prin infarct miocardic. Prognosticul este nefavorabil în cazurile cu ereditate încărcată, infarct în antecedente, diabet zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburări de ritm etc.
Tratamentul
Tratamentul crizei anginoase începe cu întreruperea efortului sau cauzei declanşatoare şi administrare de Nitroglicerină (1 comprimat sfărâmat între dinţi sau 2-3 picături de soluţie), sublingual. Administrarea acestora se poate repeta de mai multe ori pe zi. Dacă durerea nu cedează în 10 – 20 de minute, se suspectează un sindrom intermediar (preinfarct) sau un infarct miocardic. Nitroglicerina se administrează şi preventiv, când bolnavul urmează să facă un efort, pentru prevenirea crizelor.
Tratamentul bolii începe prin evitarea cauzelor şi factorilor care precipită apariţia sau favorizează durerea de angor, prin evitarea circumstanţelor declanşatoare (efort, emoţii, mese copioase, tutun) si tratament medicamentos de favorizare a circulaţiei si dilatarea arterele inimii.
Trebuie combătute obezitatea, sedentarismul, fumatul, stresul, cu alte cuvinte toţi factorii de risc si deoarece majoritatea cazurilor este urmarea aterosclerozei coronare, tratamentul bolii de fond -ateroscleroza – presupune reducerea din alimentaţie a grăsimilor animale şi a zaharurilor rafinate şi administrarea de medicamente pentru reducerea colesterolului, în tratament de durată.
Se recomandă efort dozat, în primul rând mersul. Când este cazul, repaus după mesele principale. Repausul la pat are indicaţii speciale: crize frecvente, de durată, intense şi rezistente la Nitroglicerină. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea şi 1 oră după amiază.
Regimul va fi echilibrat la normali ponderal, de slabit la obezi. Se vor evita mesele copioase şi după fiecare masă bolnavul va sta în repaus 60 – 90 minute. în general regimul va fi cel recomandat în ateroscleroză, obezitate, hiperlipoproteinemii. Deci dietă, prin evitarea grăsimilor bogate în acizi graşi saturaţi.
După caz se tratează insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, anemia, hipoxemia, hipertiroidia, şi aritmiile. Se combat balonarile intestinale şi constipaţia etc. Se utilizeaza sedative şi tranchilizante ori de câte ori este nevoie.

Tratamentul hipertensiunii arteriale

Tratamentul hipertensiunii arteriale, trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări:
- regimul alimentar cu putina sare sau fara sare, în funcţie de valorile si stadiul hipertensiunii, varsta, boli asociate.
. – regimul alimentar va fi echilibrat şi suficient, cu mese mici şi fractionate, la ore regulate. Ultima masă cu 2 ore înainte de culcare, urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale. Deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate cu obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile, ateroscleroza, regimul va fi adaptat pentru a combate aceste boli, cand exista.
- regimul de viaţă constă în viaţă ordonată, fără fumat, fără alcool cu limitarea programului de lucru de 6 – 8 ore pe zi, cu respectarea orelor de somn şi a orelor de masă.
- Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica medicală, fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului, când există.
-  dieta va fi săracă în colesterol şi în grăsimi saturate.
- au o mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale din mediul de viaţă sau de muncă. Vor fi căutate şi încurajate elementele de satisfacţie din profesiunea si vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea (plimbări, lectură, muzică, teatru). În formele uşoare de hipertensiune arterială se recomandă psihoterapia, eventual reorientarea profesională,
Tratamentul medicamentos
Nu orice hipertensiune urmează să primească tratament hipotensiv. Astfel în formele usoare este suficient regimul dietetic, eventual sedative şi tranchilizante.
Medicamentele pentru hipertensiune trebuie administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi progresiv până la normalizarea tensiunii arteriale. Tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de spital.
Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. Efectul este atins dacă T.A. oscileazaă între 90/70 şi 130/90 mm Hg. Scăderea T.A. trebuie să fie lentă,. deoarece scăderile bruşte pot produce accidente grave în teritorii vitale: creier, miocard, rinichi. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii T.A. în cazul hipertensiunii cu tulburări de irigaţie cerebrală sau coronariană.
Tratamentul medicamentos este complex, in multe cazuri, cuprinde numeroase medicamente cu diferite moduri de acţiune. In funcţie de locul şi mecanismul de acţiune, este bine ca tratamentul să fie şi pentru inima, deoarece asociaţia cardiopatie ischemică – hipertensiune arterială, este foarte frecventă.
Profilaxia hipertensiunii arteriale urmăreşte educarea în vederea unui comportament adecvat de viaţă, chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi, a bolnavilor în stadiul prehipertensiv. Foarte importantă este şi profilaxia complicaţiilor, realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi judicioase.
Cu un regim igieno-dietetic corespunzator si un tratament corect şi precoce, boala durează zeci de ani si pot apărea remisiuni importante, dar netratata are o evoluţia foarte rapidă cu complicaţii majore: insuficienţă ventriculară, infarct miocardic, anevrism, encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii cerebrale, insuficienţă renală.
Alimente permise:
-  supe de zarzavat simple sau cu adaus făinos, borş de zarzavat sau cu cartofi, supe de legume, supe de roşii, toate fără sare.
- făinoase: în cantitate limitată, gris, orez, fulgi de ovăz, fidea, toate fierte fără sare.
- ouă în cantitate redusă (1-2 pe săptămână) sau mai multe fără gălbenuş.
- carne în cantitate redusă, de 3 ori pe săptămână, de vită, viţel, găină, pui, slabă, fiartă ca rasol, friptă, cu pătrunjel, cartofi, morcov, orez, perişoare fierte în aburi sau apă, toate fără sare
- peşte slab (lin, şalău, ştiucă, crap, păstrăv), fiert, rasol, fript sau copt în pergament (în zilele cu came nu se dă peşte şi invers).
- grăsimi crude vegetale, ulei de porumb, floarea soarelui, se pune crud la salate, cam 50 g/zi.
- pâine: albă sau intermediară, fără sare, veche de o zi sau prăjită.
- legume şi zarzavaturi: crude sau fierte, trecute prin sită, pireuri, strecurate, chifteluţe de zarzavat, cartofi copţi, morcovi, dovlecei, vasole verde, mazăre verde, sfeclă, salată verde, roşii, vinete, ardei graşi, varză crudă, varză murată, fără sare, toate rase mărunt şi administrate ca salate, sau fierte ca soteuri sau budinci de legume.
- lapte şi brânzeturi: lapte dulce, iaurt, lapte bătut, brânză de vaci, caş, urdă nesărată.
- fructe sub orice formă: crude, coapte, pireuri, compoturi.
- dulciuri: preparate fără bicarbonat şi sare, din aluat fiert, uscat, cu brânză de vaci, cu fructe sau gelatină de fructe, cu lapte, iaurt, peltea, salată de fructe cu miere şi frişca, marmeladă, pateuri, dulceaţă, zahăr.
-  băuturi: lapte simplu degresat, lapte bătut sau iaurt, sucuri de fructe sau de zarzavaturi, ceaiuri de plante.
- condimente: sos de roşii, sosuri dietetice, (fără grăsime prăjită), cu faină rumenită pe uscat, cu zeamă de zarzavat (seara în cantitate redusă), verdeţuri tocate (pătrunjel, mărar, ţelină, leuştean, cimbru), zeamă de lămâie şi sare limitată.
Alimente interzise:
-Sare si preparate sărate (regimul strict fara sare, adica are mai puţin de 0,5 g sare/zi, cu orez, fructe, zahăr, se aplică în formele foarte severe, dar este greu de respectat. Regimul relativ fara sare (adica 2 – 5 g sare/zi) este mai uşor de acceptat, fiind utilizat în majoritatea hipertensiunilor).
- lapte integral, brânzeturi sărate şi grase.
-  carne grasă, viscere, vânat, peşte gras sau sărat, conserve de peşte sau carne, afu-mături.
- ouă (1-2 oua pe saptamana sau mai mult dar fara gălbenuşuri), ouă tari, omletă, jumări, maioneză.
-  grăsimi animale (unt, untură, frişca, smântână, seu, slănină), grăsimi prăjite.
- pâine cu sare şi pâine neagră.
- făinoase preparate cu sare.
- brânzeturi: grase, sărate, fermentate
- sosuri: cu grăsimi prăjite, cu zeamă de carne, cu muştar sau maioneză
- legume şi zarzavaturi care conţin mult sodiu (ţelină, spanac, varză acră, murături)
- băuturi alcoolice, cafea tare, ceai tare
- condimente: sare mai mult decât este prescris, piper, ardei iute, boia de ardei, hrean, muştar.

Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala e o boala caracteriat prin cresterea presiunii sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Se considera valori normale pentru presiunea maxima 140 – 150 mm Hg, iar pentru minima 90 mm Hg.
Hipertensiunea arteriala este cea mai importanta problema de sanatate publica in tarile dezvoltate, fiind una dintre cele mai raspandite boli. Este o boala rapid depistabila, de obicei usor de tratat si conduce adesea la complicatii mortale daca ramane netratata.
Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstrictia arteriala si cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare. Mai tarziu apar leziuni de ateroscleroza, care grabesc evolutia si produc complicatii.
In functie de cauza exista 2 forme de HTA:
• Hipertensiunea arteriala esentiala, in care presiunea arteriala creste fie prin marirea debitului cardiac, fie prin cresterea rezistentei arteriale. Cele mai multe hipertensiuni au la baza cresterea rezistentei periferice. Initial, procesul este functional prin vasoconstrictie, ulterior apar leziuni care permanentizeaza hipertensiunea arteriala. in ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arteriala, se acorda un rol important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal si hiperreactivitatii vasculare. Dupa mai multi ani de evolutie apar leziuni organice de ateroscleroza, care agraveaza tulburarile. Aceasta forma de HTA reprezinta 80-90% din cazuri si apare de obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de frecventa intre 40 si 50 de ani. Incidenta este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la barbati. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanti, la fel viata incordata, stresanta si ereditatea.
• Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, in care este dovedita cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, din acest grup fac parte anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze, anevrisme); tromboze, embolii, boli renale (glomerulonefrita acuta si cronica, leziunile renale din diabet, pielonefritele etc.). Hipertensiuni secundare endocrine, din acest grup fac parte, feocromocitomul – o tumoare localizata in glanda suprarenala, hipertensiunea apare datorita descarcarii in circulatie de catecolamine (adrenalina si noradrenalina); hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secretie excesiva de aldosteron); sindrom Cushing, datorit unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizeaza prin hipertensiune si obezitate; hipertiroidism si in cursul sarcinii. Hipertensiuni secundare neurogene, in boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului, in caz de leziuni ale centrilor vasomotori, duc la cresterea tensiunii arteriale. Hipertensiuni secundare cardiace, coarctatia aortica, blocul complet, insuficienta aortica.
in functie de evolutie HTA se clasifica in 3 stadii HTA:
• stadiul I, caracterizat prin depasirea valorilor normale de 140 – 160/90 – 90/95 mm Hg, fara semne de afectarea organica.
• stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculara. Hipertrofia ventriculului stang  poate fi constatata clinic, electrocardiografie, radiologie si prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensiva);
• stadiul al III-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene, cerebrale si renale.
Simptome
Dupa manifestari se deosebesc, cefalee occipitala, ameteli, oboseala, astenie, insomnie, tulburari de memorie si concentrare, tulburari de vedere, diverse manifestari hemoragice nazale, uterine, gastrice, oculare (epistaxis, metroragii, hematemeze, hemoragii retiniene)
Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendentei ereditare hipertensive si aparitiei unor puseuri tensionale trecatoare.
 Test care stabileste cresterea anormala a presiunii arteriale, comparativ cu normalul  este testul presor la rece, care este pozitiv cand, introducand mana in apa la 4°, valorile T.A. cresc cu peste 40 mm Hg.
Stadiul de hipertensiune intermitenta, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fara alte semne clinice, alternand cu perioade normale.
Hipertensiunea arteriala este depistata in peste 90% din cazuri in stadiu de hipertensiune permanenta.
in ultimul stadiu al hipertensiunei arteriale – care se instaleaza dupa multi ani de evolutie -apar complicatii: insuficienta cardiaca stanga sau totala cardiopatie ischemica, complicatii cerebrale sau renale.
Evolutie si complicatii: Sub influenta unui regim igieno-dietetic corespunzator si a unui tratament corect si precoce, boala dureaza zeci de ani si pot aparea remisiuni importante.
Hipertensiunea arteriala netratata are o evolutia foarte rapida, in stadiul final apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienta ventriculara, infarct miocardic, anevrism disecant); la nivelul circulatiei cerebrale (encefalopatie hipertensiva, tromboze si hemoragii cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburari variate, de la alterari functionale, pana la scleroza cu insuficienta renala).
in hipertensiunea complicatiile se datoresc aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrala si infarctul miocardic. in care domina degradarea arteriolara, se intalnesc frecvent encefalopatia hipertensiva, hemoragia cerebrala, insuficienta cardiaca si insuficienta renala.
Prognosticul depinde de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice, de varsta, de respectarea tratamentului, de modul de viata recomandat si, in sfarsit, de aparitia complicatiilor.
Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala, fiind mai rezervat in stadiul al doilea si mai ales in al treilea. Moartea se datoreste indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si renale.