Hepatita B
Generalitati
Hepatita B este o infecţie cronica a ficatului cauzata de virusul hepatitic B (VHB), care poate duce la ciroza (fibrozarea ficatului), stadiu in care tesutul hepatic se transforma in ţesut cicatriceal, cauza insuficientei hepatice.
Virusul hepatitic B se transmite prin sange si alte fluide corporale infectate, precum si secretia materialului seminal. Virusul hepatitic B este raspandit in acelasi fel in care se raspandeste virusul SIDA (HIV), dar virusul hepatitei B este de 100 de ori mai infecţios. Multi din cei care sunt infectaţi cu virusul hepatitei B, nu stiu cum l-au contactat.
in cele mai multe cazuri pentru adulţi, virusul hepatitei B cauzeaza o infecţie limitata. De obicei, gestionarea luptei cu virusul se incheie cu succes in cateva luni, iar organismul dezvolta o imunitate care dureaza toata viata (Aceasta inseamna ca nu va lua din nou infecţia). Analizele de sange ne arata aceasta imunitate, si ca nu sunt semne de infecţie activa.
In timp ce majoritatea pacientiilor cu hepatita acuta -VHB, se recupereaza complet, un procent redus dintre ei nu se pot scutura de boala si devin purtatori. Purtatorii pot transmite boala la alte persoane, chiar si atunci cand nu au simptome si analizele lor sunt normale. Unii purtatori pot dezvolta, la un moment, hepatita cronica B. Purtatorii de virus B nu au voie sa doneze sange, plasma, organe, ţesut, sau sperma. Trebuie sa anunte medicul, dentistul, partenerul de sex ca este purtator de virus hepatitic B.
Simptome
Simptomele infecţiei acute includ: icter, oboseala inexplicabila care persista de saptamani sau luni; uneori simptomele sunt asemanatoare gripei, cum ar fi febra, pierderea poftei de mancare, greaţa, varsaturi si dureri abdominale. De cele mai multe ori, simptomele apar la 1-6 luni de la expunere, dar se estimeaza ca 30% din cei infectaţi nu au nici un simptom. Persoanele cu hepatita cronica activa exprima simptome similare, dar oboseala este mult mai grava, si pot avea confuzie sau dezorientare.
Diagnostic
Hepatita B este diagnosticata pe baza examenului clinic, a analizelor de laborator si a ecografiei abdominale. Diagnosticul de hepatita B este confirmat, cand testele imunologice detecteaza prezenta virusului B in sange. In cazul in care boala devine cronica, punctia-biopsie hepatica este necesara pentru a preciza stadiul si severitatea bolii.
Tratatament
Daca este diagnosticata la scurt timp dupa expunere si inainte de manifestarea bolii, se administreaza prima doza de imunizare, dintr-o serie de trei vaccinuri anti-hepatita B, pentru a intari sistemul imun in lupta cu infecţie.
In forma acuta a bolii regimul iegeno-dietetic recomandat pentru recuperarea ficatului cuprinde, repaus la pat, regim alimentar special bogat in vitamine, suprimarea alcoolului, consultarea medicului curant inainte de a lua alte medicamente, unele dintre ele pot agrava boala fiind hepatotoxice.
In hepatita cronica persistenta (care persista peste 6 luni si nu este agresiva), cooperarea medic-pacient este foarte importanta. Se prescie o medicatie hepatoprotectoare, hepatotrofica si anioxidanta, un regim iegeno-dietetic de crutare hepatica, evaulari clinice si paraclinice periodice.
In hepatita cronica activa, care nu raspunde la terapie clasica, se prescriu medicamente mult mai agresive cum ar fi: Interferon, pentru stimulare sistemului imun, medicament injectabil saptamanal cu efecte secundare nedorite, cum ar fi oboseala, depresie, , pierderea apetitului, poate scadea numarul de globule albe etc.
Alt medicament administrat in asociere cu interferon este lamivudina; acest medicament se administreaza pe cale orala o data pe zi si este, de obicei, bine tolerat, dar, in cazuri rare, poate provoca o inrautaţire a funcţiei ficatului.