Ciroza hepatica
Ciroza hepatica este o boala cronica, progresivă, caracterizata prin dezorganizarea arhitectonicii hepatice, hipertensiunea portală şi insuficienţă hepatocitară datorită transformarii ţesutului conjuntiv in benzi de scleroză, determinată de distracţia celulelor hepatice şi de formarea de noduli de regenerare.
In ultimul timp numărul cazurilor de ciroză este în creştere. Vârsta cu maximul de incidenţă este între 45 şi 60 de ani, însă primele semne apar în mod obişnuit între 35 şi 50 de ani.
Cauze
Hepatitele virale prin virusurile hepatitice B si C ocupă primul loc în cauzele cirozei. Alte cazuri de hepatite infectioase aparţin virsurilor nehepatici, sifilisului, tuberculozei şi altor infecţii.
Dintre cauzele toxico- nutriţionale care provoacă ciroza, alcoolul ocupă primul loc. Mai sunt incriminate destul de rar toxicele industriale (insecticide, deratizante, compuşi organofosfarici, hidrogen arseniat, tetraclorura de carbon) şi, în ultimul timp, medicamentele cu agresivitate hepatică. Cirozele nutriţionale apar prin exces de grasimi (obezitate, diabet) – steatoza hepatica sau prin carenţe de proteine sau de vitamine. Alteori, cirozele sunt provocate de depozitarea fierului în ficat şi în alte organe (hemocromatoza), iar depozitarea cuprului este responsabilă de apariţia degenerescentei hepatolenticulare.
Cirozele biliare au drept cauză stagnarea bilei, care poate să se datoreze unor obstacole extrahepatice; staza biliară poate să fie primitivă, prin hepatită cronică colostatică, ca urmare a unei hepatite virale şi, probabil, cu intervenţia unei mecanism imunologic.
In concluzie, sunt multe boli hepatice cirogene dar abuzul de alcool şi hepatita virală tip B, reprezintă principalele cauze ale cirozei hepatice.
Simptome
Primele semne sunt: astenie fizica, anxietate, somnolenţă, insomnie sau dispepsie biliară ("gură rea", inapetenţă, greţuri, balonări postprandiale, intoleranţă la alcool, discolie), ori fenomene hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, menometroragii, erupţii purpurice). Uneori, boala evoluează timp îndelungat fără nici un semn, prima manifestare fiind o hemoragie digestivă superioară, sau diagnosticul este pus cu ocazia unei control medical. Frecvent apar stare de slăbiciune, pierdere în greutate şi subfebrilitate.
Ascita (lichid liber in cavitate peritoneala) apare foarte frecvent, ea poate fi întâlnită în orice formă de ciroză. Este prezentă de regulă în ciroza atrofică, de origine etilică si se reface foarte uşor. Se mai constată prezenţa unor semne: edeme, hidrotorax, precum şi perturbări cardiovasculare, renale şi hematologice, icterul, meteorism, apariţia circulaţiei colaterale externe şi interne (varice esofagiene), hipotrofia musculară, buzele carminate, steluţe vasculare pe partea superioară a corpului.
In ciroza se intalnesc si manifestari de insuficienţă gonadică cu scădera libidoului, impotenţă sexuală, atrofie testiculară, ginecomastie, amenoree, infertilitate. anemia si tulburările de coagulare nu lipsesc în evoluţiei cirozei. Febra, când apare, este expresia necrozei sau a inflamaţiei hepatice ori a unor afecţiuni supraadăugate.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe anamneză, examenul clinic şi pe investigaţiile paraclinice. Ecografia hepatica, analizele de laborator si puncţia-biopsie sunt elemente de bază in diagnostic. Diagnosticul cirozelor trebuie să precizeze atât forma clinică a bolii, cât şi stadiul ei evolutiv, de acestea depinzând în mare măsură atitudinea terapeutică.
în evoluţia cirozei hepatice există două stadii, stadiul compensat, sărac în simptome şi stadiul decompensat, când simptomatologia este zgomotoasă. Decompensarea cirozei se manifestă prin instalarea ascitei, varice esofagiene şi gastrice, se poate declanşa o hemoragie digestivă superioară prin ruperea unor varice. Deci simptomele principale ale decompensării sunt: ascita, icterul, edemele, hemoragiile difuze, encefalopatia portală şi coma hepatică.
Diagnosticul diferenţial va fi deosebit de la caz la caz. Un diagnostic diferenţial care trebuie făcut cu atenţie, este acela cu hepatita cronică agresivă şi cu hepatita cronică cirogenă. In hepatita cronică există semne de rezerve funcţionale hepatice: albuminenia rămâne peste 3,5 g%, indicele de protrombină peste 50%, BSP peste 6%, cu timpul de înjumătăţire sub 10 minute, hipertensiunea portală este fără reflux. Precizarea o va face însă puncţia hepatică, arătând în hepatite păstrarea arhitectonicii hepatice.
Evoluţia cirozei hepatice este cronică si progresivă. Cirozele cu ascita evoluează mai rapid, prognosticul imediat mai bun este în cazurile în care ascita cedează rapid la repaus, dietă sau diuretice şi când albumina depăşeşte 3 g%. Cirozele biliare au o evoluţie mai îndelungată. Greşelile de regim alimentar, administrarea unor medicamente hepatotoxice, paracentezele repetate pot fi cauze care grăbesc evoluţia prin hemoragii digestive masive, prin encefalopatie portală, comă hepatică, insuficienţă renală sau infecţii intercurente, îndeosebi pneumonie. Complicaţiile cirozei hepatice sunt: hemoragie digestivă superioară, encefalopatie hepatoportală, coma hepatică, infecţii intercurente, cancer hepatic.
Tratamentul
Tratamentul cirozei este individualizat si se adreseaza cauzei sau boliilor care o agraveaza si vizează combaterea inflamatiei şi a proceselor imunologice, stimularea regenerării celulelor hepatice şi prevenirea complicaţiilor. Pentru stimularea regenerării celulelor hepatice se prescriu extracte hepatice, cu vitamina B6 şi B12, C, E, acid folic, anabolizante. Pentru steatoza hepatică se recomandă factori lipotropi. Se mai administrează după caz, vitamina K, fibrinogen, plasmă în hemoragii difuze, acid folic, viamina B12, fier, in tratamentul anemiei.
Repausul în pat este obligatoriu în cirozele decompensate. Se recomandă spitalizări la 4 – 5 luni şi în cursul decompensărilor. In cele compensate, repausul va fi relativ, până la 14 ore pe zi şi câte o lună de repaus complet la pat. Vor fi interzise eforturile fizice şi cele intelectuale.
Regim alimentar cu multe legume si fructe proaspete, bogat în vitamine, cu 1,5 – 2 grame pe kilogram corp pe zi proteine, 400 grame pe zi glucide si 60 – 80 grame pe zi lipide, fiind preferate cele de origine vegetală, sub formă de ulei. Restricţii stricte cu privire la alcool, conserve, afumături, mezeluri, brânzeturi fermentate, prăjeli, sosuri cu rântaş, condimentări iritante. Dieta va ţine seama şi de tulburările digestive de însoţire, fiind adaptată fiecărui caz în parte. în caz de hemocromatoză, regimul alimentar va ţine seama de diabetul coexistent. în cazurile cu ascită se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat.
Tratamentul ascitei este dieta hiposodată, bogată în potasiu, prin sucuri de fructe, fructe uscate şi cu restricţie uşoară de lichide. Repausul la pat este important pentru îmbunătăţirea diurezei. Se recomanda diuretice în tratamentul ascitei si se folosesc cu mult succes spirolactonele. Paracenteza se va face numai de necesitate, dacă ascita jenează funcţiile cardiorespiratorii; se scot cantităţi de maxim 2-31itri.
Tratamentul cirozei hepatice decompensate vizează edemul, insuficienţă hepatică, anemia, hemoragiile digestive, encefalopatia portală şi coma hepatică. Igiena bolnavului si lenjeriei, aerisirea camerei şi schimbarea frecventă a poziţiei in pat sunt foarte importante.
Profilaxia cirozei constă în tratamentul hepatitelor acute şi al hepatitelor cronice, cu dispensarizare îndelungată: în combaterea factorilor susceptibili să îmbolnăvească ficatul, cum ar fi, alimentaţie nesanatoasa, alcoolism, abuz de medicamente; tratarea la timp a bolilor care favorizează hepatopatiile cronice: litiaza biliară, afecţiunile obstructive ale căilor biliare extrahepatice, sifilisul, diabetul, rectocolita, ulcerul, infecţiile. Profilaxia complicaţiilor este de asemenea importantă, ea fiind realizată prin combaterea cauzelor declanşatoare de complicaţii: dietă neraţională, medicamente hepatotoxice, intervenţii chirurgicale neindicate, disbacterii intestinale.